Pentru aceia dintre voi (foarte multi) care m-au tot intrebat cand apare Mafia II inca de cand am pus pe aici trailerul, am in sfarsit vesti bune (si informatii concrete). Amazon UK da drept data de aparitie a jocului 28 mai, pe PC, Xbox 360 si PS3. Personal, astept cu nerabdare varianta de Xbox, fiindca sunt sigur ca nu va dezamagi.
Daca nu ma credeti (si sunt ca Boc, nu am pretentia sa fiu crezut de nimeni), aici e pagina jocului de pe Amazon UK, unde il puteti si precomanda.
Era un mai vechi vis al meu sa vizitez acest oras, care in mod sigur nu m-a dezamagit. Mare parte din vizita a fost petrecuta la Mobile World Congress (alta dorinta implinita), dar despre el am scris pe blogul connect si veti putea afla mult mai multe in numarul urmator al revistei, asa ca nu o sa ma apuc acum de povesti de acolo. O sa zic doar ca targul e absolut urias, iar anul acesta a venit si cu destule surprize placute.
Orasul in schimb e o minune. Are de toate – si mare, si munte, si arhitectura clasica, si moderna, toate combinate in ceva absolut superb, care reuseste sa te lase cu gura cascata, indiferent de directia in care te uiti. Amprenta lui Gaudi e peste tot (am apucat sa si vedem cate ceva din creatiile lui), dar mie cel mai mult mi-a placut parcul Guel si peisajul care se vede de acolo. Bineinteles ca Barcelona nu este un oras pe care sa il vezi in cateva zile, dar sunt sigur ca ma voi intoarce (am baut din fantana de pe Rambla, deci n-am scapare).
Pentru mine a fost fabuloasa vizita la Camp Nou, un stadion pe care mi-am dorit intotdeauna sa il vad. Am speranta ca o sa il vad la un moment dat si cu ocazia unui meci al Barcei. Oricum, e un loc incarcat de istorie a fotbalului si un exemplu de facut bani din tot ce se poate vinde…
Daca vreti sa vedeti cateva poze din Barcelona, am pus cateva la mine pe Facebook.
Prietenul Bogdan incepe sa obisnuiasca lumea cu tot felul de concursuri cu premii tentante. Ultimul dintre acestea ofera ca premiu o telecomanda universala Philips, capabila sa controleze pana la 20 de dispozitive. Trebuie doar sa spuneti pe blogul vostru (cu dovezi foto-video, daca se poate), de ce ati avea nevoie de dispozitivul in cauza. Si aveti sanse serioase sa va alegeti cu el. Concursul e pana pe 14 martie, iar detaliile sunt de gasit aici.
Imi aduc aminte ca pe tot parcursul campaniei pentru turul doi al prezidentialelor mi-am auzit numai ca tin cu comunistii si ca sunt naspa, nasol si mai stiu eu cum. Si pe toate le-am auzit spuse cu o vehementa demna de o cauza mult mai buna. Am zis eu atunci ca o sa ajunga sa regrete faptul ca n-au gandit, poate n-am crezut ca se va intampla asta atat de repede.
Unde-s toti anticomunistii acum, cand adunatura asta a dus lucrurile la un asemenea nivel incat incearca sa suga bani din toate partile, inclusiv din fast-food-uri si drepturi de autor? Cand n-or avea bani de platit salarii si pensii (lucru care deja se cam intampla), o sa vreau sa le aud gura celor care i-au votat. Nu de alta, dar mai nou, de cate ori spun din astea, nimeni dintre cei pe care ii cunosc si care erau cu gura mare acum doar cateva saptamani nu imi raspunde. De ce, ma intreb?
P.S.: nu stiu de ce se mira toata lumea de Bittman consilier la Finante. Cu ce e ala mai incompetent decat restul guvernului?
Simpatica ideea. Singura problema e ca la mine gadgeturile folosite in mod constant (si pe care le car cu mine peste tot) sunt doua.
Primul e un iPod Classic de 120 GB, fara de care as fi mort. Il iubesc, are 105 GB de muzica in el si nu plec nicaieri fara el.
Al doilea este un stick de 8GB pe care am instalat PortableApps. E foarte util sa ai (mai ales) un browser cu tot ce iti trebuie la tine tot timpul. Si nici clientul de FTP nu imi strica.
Hai sa va povesteasca Bogdan despre un loc in care nu va recomand sa va duceti decat daca faceti o excursie cu unii pe care ii urati foarte mult si vreti ca respectivii sa va injure o perioada buna de timp. Locul se cheama Codrii Vlasinului si este undeva mai sus de Ciucea, in Vanatori. Culmea e ca ne-am uitat pe internet inainte si toate comentariile erau foarte pozitive.
Ajungem acolo. Lucrurile n-aratau rau de afara. Nici fantastic, dar era ok. Un complex de casute de vara (cu o mica piscina) – culmea, ca aveau nume de partide politice (trebuia sa banuiesc din momentul ala ca nu e ceva ok), iar mai sus cabana in sine, destul de mare. Sala de mese de jos (unde s-a si tinut cheful) arata chiar ok, destul de curata, destul de draguta pentru a juca la http://www.partybets.com/ pe un laptop sau chiar manca cina..
Distractia incepea in cabana. Pereti scorojiti, podele care nu prea aratau ca si cum ar fi fost curatate in ultima vreme, dar si muste intr-o superba stare de letargie hibernala. Mai misto era ca unele dintre muste au avut inspiratia sa isi dea obstescul sfarsit in asternuturi. Astfel ca, in secunda in care ridicai plapuma, puteai vedea cateva stand frumos si intinse in asternuturile in care urma sa dormi. Frumos, nu?
Apa calda cica era in contract, dar eu personal nu m-am intalnit cu ea deloc (o fi venit pe fuga si o fi mers si ea la vreun chef de revelion). Mai frumos e ca, asa cum e bine pentru stimularea gandirii la cald, caloriferele erau la capul patului si erau calde de plezneau, asa ca a fost chestie de timp pana s-au trezit toate mustele moarte prin camera. Si era normal sa o faca, atata timp cat din toaleta venea un miros absolut oribil de canal, care nu ma indoiesc ca le placea la nebunie. Si daca ai fi avut apa calda, starea cam lipicioasa a podelei oricum nu te prea incuraja sa folosesti dusul.
Si a venit si noaptea de revelion. Noi eram 18, daca bine tin minte, sicredeam ca atatia vom fi. Asta daca gazdele noastre nu se gandeau ca ne simtim mai bine daca fac masa de revelion si pentru toti locuitorii localitatilor superbei comune Ciucea. Astfel ca am avut companie de toate varstele, de la doamne si domni pe la 40-50 de ani, ei in costum, ele cu rochii cu voal si pana la ciumeti de 20-30 de ani, in nelipsitele bluze in dungi groase alb-negru. Culmea era ca trei dintre astia din urma aveau fix aceeasi bluza si stateau unul langa altul la masa.
M-a pus dracu’ sa leg laptopul la amplificator si, vazut fiind, m-am ales cu doi din astia care m-au intrebat cam toata noaptea daca eu sunt cu muzica, spunandu-mi sa pun ceva mai “saltaret, mai de joc”. Pana la urma si-au pus populara si manelele lor, iar eu am mers la culcare, in timp ce grupul nostru s-a distrat afara, cu muzica pusa de la masina.
Ar mai fi multe de zis, dar nu mai am chef sa imi amintesc, asa ca va ofer cateva imagini ale acelor locuri superbe. Am senzatia ca alea care exista acum pe internet sunt de cam multisor. Astea-s mai actuale.
Am uitat sa zic – pensiunea are 3 margarete. Sunt curios cum o fi una de o singura margareta…
P.S.: vorbind cu Mihaela mi-am adus aminte de o replica a unuia dintre colegii de supliciu, venit cu cainele la mirifica cabana (cacofonia e absolut intentionata): “mai, aici pana si cainele meu s-a plans de conditiile de cazare”. Camera lui era facuta in asa fel incat atunci cand catelusa intra intre cele doua paturi, nu mai avea unde sa intoarca. Si era obligata sa iasa de acolo in marsarier…
Acum, la inceput de 2010, nu pot decat sa multumesc companiei mele de cablu. Eu nu prea ma uit la programele (alea 70) pe care le ofera compania mea de cablu. Rar se intampla sa pornesc televizorul pentru altceva decat vizionarea unui film (care vine de pe Icybox sau de pe DVD player, niciodata de pe unul din cele 70 de posturi), mai ales acum, cand e pauza la fotbal.
Totusi, azi eram decis sa ma uit la Celtic – Rangers, derby-ul Scotiei. Vad pe gsp ca il da in direct Sport 1, imi aduc aminte ca aveam postul ultima oara cand m-am uitat, asa ca ma gandesc ce bine imi voi petrece ultima zi de vacanta cu o bere si un meci ca lumea. Cand colo, dupa o tura de 70 de posturi, canci Sport 1! Ma gandesc sa il caut, ca l-or fi mutat pe undeva.
Nu este si pace! Dar ma bucur sa vad ca o gramada de posturi de larg interes pentru concetatenii mei (ca banuiesc ca si aici decide majoritatea) sunt bine-mersi in grila. Am tot ce mi-as putea dori – Etno, Taraf, OTV, DDTV. Sa stingem, deci, televizorul si sa vedem meciul pe internet. Ca d-aia platim abonament la cablu.
Cum se intampla de multe ori, in concediu am mai multe pe cap decat atunci cand lucrez. De asta am mult mai putin timp de stat pe aici. Ceva mai des sunt de gasit pe Rock Talk.
De asta va urez de pe acum tuturor sa aveti parte de niste sarbatori superbe alaturi de cei pe care ii iubiti si de un An Nou mult mai bun decat asta (avand in vedere cum a fost situatia, nici nu cred ca e prea greu).
Iar daca l-ati votat pe Basescu, mi se pare foarte nasol ca deja pot sa zic “I told you so”… (nu m-am putut abtine).
Vazand minunatele rezultate, care ne asigura probabil inca 5 ani de circ (voi, care l-ati votat, sper ca sunteti fericiti; n-o sa avem guvern inca vreo cateva luni), nu incetez sa ma intreb de ce dracului n-am plecat din tara asta. Si imi vine sa-mi lovesc prietenii care au revenit sperand la nu stiu exact ce. Si sunt al dracului de dezamagit de cat de multi prosti are tara asta.
Stiu ca-s combinate aiurea astaea doua, dar lenea mea de luni dimineata ma impiedica sa le bag in doua posturi separate. Eu am vrut, dar ce sa fac daca nu ascult de mine?
Prima oara noutatea. Una foarte importanta, zic eu. V-am spus deja de relansarea lui DeMaio.info, care s-a transformat in Blogul de Rock, un site unde toti pasionatii de muzica rock de calitate sper sa se adune (de fapt, ce tampenii vorbesc? au si inceput deja sa se adune, semn ca lumea asta nu efacuta numai din rahaturi care cu greu se pot numi muzica). Ce nu v-am spus e ca si eu fac cu onor parte din echipa care porneste la drum cu acest proiect ambitios. E modul meu de a-mi manifesta pasiunea pentru scris si sunt foarte mandru de ceea ce am facut impreuna cu Bogdan, alias DeMaio, deja. Dar asta e absolut nimic fata de ceea ce urmeaza. Pot sa promit acest lucru cu toata responsabilitatea, asa ca stati cu ochii pe noi, pe Blogul de Rock.
Nemultumirea, care nu are nici macar o singura treaba cu cele de mai sus, se refera la orasul meu. Care da banii pe campanii cu “Oradea nu e o scrumiera”, dar nu face nimic pentru a incuraja omul sa recicleze. Am strans in ultimele saptamani toate PET-urile, ca am zis ca e pacat sa ajunga la groapa de gunoi si apoi in plamanii mei. Am zis ca e mai bine sa le duc la un cos din ala de reciclat asemenea recipiente, unul dintre putinele pe care le vazusem (cel din parcul de pe malul Crisului, in zona strazii Iosif Vulcan. Cand colo, nenorocitul de cos nu mai era acolo. Noroc ca mi-am adus aminte ca mai vazusem unul prin Rogerius, pe langa muzeu. Cred ca aratam de parca faceam turism electoral, cand coboram din masina cu plasele alea…
