Hai sa va povesteasca Bogdan despre un loc in care nu va recomand sa va duceti decat daca faceti o excursie cu unii pe care ii urati foarte mult si vreti ca respectivii sa va injure o perioada buna de timp. Locul se cheama Codrii Vlasinului si este undeva mai sus de Ciucea, in Vanatori. Culmea e ca ne-am uitat pe internet inainte si toate comentariile erau foarte pozitive.

Ajungem acolo. Lucrurile n-aratau rau de afara. Nici fantastic, dar era ok. Un complex de casute de vara (cu o mica piscina) – culmea, ca aveau nume de partide politice (trebuia sa banuiesc din momentul ala ca nu e ceva ok), iar mai sus cabana in sine, destul de mare. Sala de mese de jos (unde s-a si tinut cheful) arata chiar ok, destul de curata.

Distractia incepea in cabana. Pereti scorojiti, podele care nu prea aratau ca si cum ar fi fost curatate in ultima vreme, dar si muste intr-o superba stare de letargie hibernala. Mai misto era ca unele dintre muste au avut inspiratia sa isi dea obstescul sfarsit in asternuturi. Astfel ca, in secunda in care ridicai plapuma, puteai vedea cateva stand frumos si intinse in asternuturile in care urma sa dormi. Frumos, nu?

Apa calda cica era in contract, dar eu personal nu m-am intalnit cu ea deloc (o fi venit pe fuga si o fi mers si ea la vreun chef de revelion). Mai frumos e ca, asa cum e bine pentru stimularea gandirii la cald, caloriferele erau la capul patului si erau calde de plezneau, asa ca a fost chestie de timp pana s-au trezit toate mustele moarte prin camera. Si era normal sa o faca, atata timp cat din toaleta venea un miros absolut oribil de canal, care nu ma indoiesc ca le placea la nebunie. Si daca ai fi avut apa calda, starea cam lipicioasa a podelei oricum nu te prea incuraja sa folosesti dusul.

Si a venit si noaptea de revelion. Noi eram 18, daca bine tin minte, sicredeam ca atatia vom fi. Asta daca gazdele noastre nu se gandeau ca ne simtim mai bine daca fac masa de revelion si pentru toti locuitorii localitatilor superbei comune Ciucea. Astfel ca am avut companie de toate varstele, de la doamne si domni pe la 40-50 de ani, ei in costum, ele cu rochii cu voal si pana la ciumeti de 20-30 de ani, in nelipsitele bluze in dungi groase alb-negru. Culmea era ca trei dintre astia din urma aveau fix aceeasi bluza si stateau unul langa altul la masa.

M-a pus dracu’ sa leg laptopul la amplificator si, vazut fiind, m-am ales cu doi din astia care m-au intrebat cam toata noaptea daca eu sunt cu muzica, spunandu-mi sa pun ceva mai “saltaret, mai de joc”. Pana la urma si-au pus populara si manelele lor, iar eu am mers la culcare, in timp ce grupul nostru s-a distrat afara, cu muzica pusa de la masina.

Ar mai fi multe de zis, dar nu mai am chef sa imi amintesc, asa ca va ofer cateva imagini ale acelor locuri superbe. Am senzatia ca alea care exista acum pe internet sunt de cam multisor. Astea-s mai actuale.

Am uitat sa zic – pensiunea are 3 margarete. Sunt curios cum o fi una de o singura margareta…

P.S.: vorbind cu Mihaela mi-am adus aminte de o replica a unuia dintre colegii de supliciu, venit cu cainele la mirifica cabana (cacofonia e absolut intentionata): “mai, aici pana si cainele meu s-a plans de conditiile de cazare”. Camera lui era facuta in asa fel incat atunci cand catelusa intra intre cele doua paturi, nu mai avea unde sa intoarca. Si era obligata sa iasa de acolo in marsarier…

Acum, la inceput de 2010, nu pot decat sa multumesc companiei mele de cablu. Eu nu prea ma uit la programele (alea 70) pe care le ofera compania mea de cablu. Rar se intampla sa pornesc televizorul pentru altceva decat vizionarea unui film (care vine de pe Icybox sau de pe DVD player, niciodata de pe unul din cele 70 de posturi), mai ales acum, cand e pauza la fotbal.

Totusi, azi eram decis sa ma uit la Celtic – Rangers, derby-ul Scotiei. Vad pe gsp ca il da in direct Sport 1, imi aduc aminte ca aveam postul ultima oara cand m-am uitat, asa ca ma gandesc ce bine imi voi petrece ultima zi de vacanta cu o bere si un meci ca lumea. Cand colo, dupa o tura de 70 de posturi, canci Sport 1! Ma gandesc sa il caut, ca l-or fi mutat pe undeva.

Nu este si pace! Dar ma bucur sa vad ca o gramada de posturi de larg interes pentru concetatenii mei (ca banuiesc ca si aici decide majoritatea) sunt bine-mersi in grila. Am tot ce mi-as putea dori – Etno, Taraf, OTV, DDTV. Sa stingem, deci, televizorul si sa vedem meciul pe internet. Ca d-aia platim abonament la cablu.

Cum se intampla de multe ori, in concediu am mai multe pe cap decat atunci cand lucrez. De asta am mult mai putin timp de stat pe aici. Ceva mai des sunt de gasit pe Rock Talk.

De asta va urez de pe acum tuturor sa aveti parte de niste sarbatori superbe alaturi de cei pe care ii iubiti si de un An Nou mult mai bun decat asta (avand in vedere cum a fost situatia, nici nu cred ca e prea greu).

Iar daca l-ati votat pe Basescu, mi se pare foarte nasol ca deja pot sa zic “I told you so”… (nu m-am putut abtine).

Vazand minunatele rezultate, care ne asigura probabil inca 5 ani de circ (voi, care l-ati votat, sper ca sunteti fericiti; n-o sa avem guvern inca vreo cateva luni), nu incetez sa ma intreb de ce dracului n-am plecat din tara asta. Si imi vine sa-mi lovesc prietenii care au revenit sperand la nu stiu exact ce. Si sunt al dracului de dezamagit de cat de multi prosti are tara asta.

Stiu ca-s combinate aiurea astaea doua, dar lenea mea de luni dimineata ma impiedica sa le bag in doua posturi separate. Eu am vrut, dar ce sa fac daca nu ascult de mine?

Prima oara noutatea. Una foarte importanta, zic eu. V-am spus deja de relansarea lui DeMaio.info, care s-a transformat in Blogul de Rock, un site unde toti pasionatii de muzica rock de calitate sper sa se adune (de fapt, ce tampenii vorbesc? au si inceput deja sa se adune, semn ca lumea asta nu efacuta numai din rahaturi care cu greu se pot numi muzica). Ce nu v-am spus e ca si eu fac cu onor parte din echipa care porneste la drum cu acest proiect ambitios. E modul meu de a-mi manifesta pasiunea pentru scris si sunt foarte mandru de ceea ce am facut impreuna cu Bogdan, alias DeMaio, deja. Dar asta e absolut nimic fata de ceea ce urmeaza. Pot sa promit acest lucru cu toata responsabilitatea, asa ca stati cu ochii pe noi, pe Blogul de Rock.

Nemultumirea, care nu are nici macar o singura treaba cu cele de mai sus, se refera la orasul meu. Care da banii pe campanii cu “Oradea nu e o scrumiera”, dar nu face nimic pentru a incuraja omul sa recicleze. Am strans in ultimele saptamani toate PET-urile, ca am zis ca e pacat sa ajunga la groapa de gunoi si apoi in plamanii mei. Am zis ca e mai bine sa le duc la un cos din ala de reciclat asemenea recipiente, unul dintre putinele pe care le vazusem (cel din parcul de pe malul Crisului, in zona strazii Iosif Vulcan. Cand colo, nenorocitul de cos nu mai era acolo. Noroc ca mi-am adus aminte ca mai vazusem unul prin Rogerius, pe langa muzeu. Cred ca aratam de parca faceam turism electoral, cand coboram din masina cu plasele alea…

Atat. O saptamana usoara sa aveti!

Copy-paste la comunicatul lui Bogdan, care spune totul:

Dupa aproape 3 ani de self-blogging si o pauza mai mult decat meritata, ma intorc pe DeMaio.info, de data aceasta cu un proiect si cu o echipa. Un proiect care se adreseaza unei categorii sociale suficient de aparte pentru ca lucrurile sa fie complicate, si o echipa de profesionisti ai cuvintelor care isi doreste sa faca diferenta in piata.

Ce, cum si pana cand va fi proiectul, acestea sunt intrebari la care Bogdan si DeMaio.info nu pot raspunde singuri ci, asa cum au facut-o mereu, doar alaturi de voi. Pentru ca echipa redactionala de aici va respecta si intretine in continuare lucrurile care au facut din DeMaio.info unul dintre cele mai cunoscute nume ale blogosferei: verticalitatea, limba romana si libertatea de expresie.

DeMaio.info pleaca la drum cu o echipa mica, dar trebuie spus ca este vorba de un proiect deschis, la care oricine este invitat sa participe. in acelasi timp, imi doresc sa extind ceea ce sper sa fie unul din locurile in care calitatea scriiturii sa se imbine intotdeauna cu placutul si utilul subiectelor pe care le vom aborda.

Acestea fiind spuse, echipa si eu va invitam pe DeMaio.info, incepand cu 23 noiembrie. Da, dupa alegeri. Ne-am gandit ca totusi este cazul sa primiti ceva in urma lor.

Va multumim.

Cu respect,

Bogdan Constantinescu

V-am spus acum ceva timp despre aparitia primei carti a prietenului Razvan T. Coloja, “Fabrica de furnici”. Intre timp am si primit-o de la el, ba am si citit-o (si o recomand sincer; o fi Razvan unicul utilizator de Linux din emisfera asta, dar adevarul e ca romanul e al naibii de bine scris), iar acum am aflat si detaliile lansarii cartii – aceasta va avea loc vineri, 20 noiembrie, de la orele 17:00, la Libraria Gutenberg din Oradea.

Aici gasiti detalii mai multe.

De o vreme incoace (mint, dintotdeauna) ma chinuie trezitul de dimineata. Urasc momentul cand porneste radioul si aud genericul ala de la “Expresul de Romania”. Nici nu fac reclama, nici ma omor dupa Info Pro, dar emisiunea aia a lui I. Marinescu mi se pare cea mai de bun-simt dintre ele. Carcotasii ma scot din sarite cu tampeniile lor, iar Morar si Buzdugan, chiar daca mai au momente haioase pe alocuri, ma enerveaza cu muzica difuzata.

Dar nu la asta voiam sa ma refer. Sunt curios cum reusesc astia care fac emisiunile  sa se trezeasca si sa fie in forma aia la asemenea ore. I. Marinescu ala e asa de binedispus si de plin de energie de zici ca a luat Extasy, la fel si ceilalti doi. Ce naiba iau astia, ca vreau si eu?

Cum o mare parte dintre romani oricum nu fac altceva decat sa se scarprine la oua (mai putin Adrian Nastase, care e mult prea ocupat sa si le numere), si cum sarbatorile vin foarte curand, iata un cadou numai bun. Este vorba despre o ustensila disponibila pe Amazonco.uk, cu ajutorul careia poti sa fii mai eficient in scarpinarea locurilor mai greu accesibile. Adica poti face ceea ce faci in mod normal la serviciu, dar cu un plus de eficienta.

Se numeste “Gentlemen’s Ball Scratcher” (numele oricum spune tot) sil il puteti comanda aici, la un pret ceva mai mic de 8 lire sterline, adica vreo 40 RON.

Fericirea mare e ca amazon livreaza si la noi, asa ca nu veti fi privati de acest cadou minunat.

Ca Romania este tara absolut tuturor posibilitatilor, o stiam deja. Dar ca e o tara in care pana si tabloidele promoveaza software-ul open-source n-am stiut. Altfel cum s-ar explica reclama pe care o face site-ul clic (inca in prima pagina) la Ubuntu Linux, sugerand si ca romanii nu au bani de Windows 7.

Prietenul Cypress cred ca nu isi incape-n piele de bucurie la vestea asta. Screenshot mai jos, ca sa nu ziceti ca mint.