Mai multe, aici.

Trebuie sa va faceti un cont pentru asta, dar cum dureaza doua minute, nu cred ca va fi un efort prea mare.

Suntem inscrisi la categoriile “Blog colectiv” si “Blog de muzica” si ne puteti vota dand clic aici.

Simpatica ideea. Singura problema e ca la mine gadgeturile folosite in mod constant (si pe care le car cu mine peste tot) sunt doua.

Primul e un iPod Classic de 120 GB, fara de care as fi mort. Il iubesc, are 105 GB de muzica in el si nu plec nicaieri fara el.

Al doilea este un stick de 8GB pe care am instalat PortableApps. E foarte util sa ai (mai ales) un browser cu tot ce iti trebuie la tine tot timpul. Si nici clientul de FTP nu imi strica.

Daca vreti sa va inscrieti la concursul de pe Imi Doresc, il gasiti aici.

Totusi, azi eram decis sa ma uit la Celtic – Rangers, derby-ul Scotiei. Vad pe gsp ca il da in direct Sport 1, imi aduc aminte ca aveam postul ultima oara cand m-am uitat, asa ca ma gandesc ce bine imi voi petrece ultima zi de vacanta cu o bere si un meci ca lumea. Cand colo, dupa o tura de 70 de posturi, canci Sport 1! Ma gandesc sa il caut, ca l-or fi mutat pe undeva.

Nu este si pace! Dar ma bucur sa vad ca o gramada de posturi de larg interes pentru concetatenii mei (ca banuiesc ca si aici decide majoritatea) sunt bine-mersi in grila. Am tot ce mi-as putea dori – Etno, Taraf, OTV, DDTV. Sa stingem, deci, televizorul si sa vedem meciul pe internet. Ca d-aia platim abonament la cablu.

Dupa aproape 3 ani de self-blogging si o pauza mai mult decat meritata, ma intorc pe DeMaio.info, de data aceasta cu un proiect si cu o echipa. Un proiect care se adreseaza unei categorii sociale suficient de aparte pentru ca lucrurile sa fie complicate, si o echipa de profesionisti ai cuvintelor care isi doreste sa faca diferenta in piata.

Ce, cum si pana cand va fi proiectul, acestea sunt intrebari la care Bogdan si DeMaio.info nu pot raspunde singuri ci, asa cum au facut-o mereu, doar alaturi de voi. Pentru ca echipa redactionala de aici va respecta si intretine in continuare lucrurile care au facut din DeMaio.info unul dintre cele mai cunoscute nume ale blogosferei: verticalitatea, limba romana si libertatea de expresie.

DeMaio.info pleaca la drum cu o echipa mica, dar trebuie spus ca este vorba de un proiect deschis, la care oricine este invitat sa participe. in acelasi timp, imi doresc sa extind ceea ce sper sa fie unul din locurile in care calitatea scriiturii sa se imbine intotdeauna cu placutul si utilul subiectelor pe care le vom aborda.

Acestea fiind spuse, echipa si eu va invitam pe DeMaio.info, incepand cu 23 noiembrie. Da, dupa alegeri. Ne-am gandit ca totusi este cazul sa primiti ceva in urma lor.

Va multumim.

Cu respect,

Bogdan Constantinescu

Dar nu la asta voiam sa ma refer. Sunt curios cum reusesc astia care fac emisiunile  sa se trezeasca si sa fie in forma aia la asemenea ore. I. Marinescu ala e asa de binedispus si de plin de energie de zici ca a luat Extasy, la fel si ceilalti doi. Ce naiba iau astia, ca vreau si eu?

Prima oara am fost la Londra, la evenimentul de lansare al lui Samsung Jet. N-o sa spun foarte multe despre aparat si eveniment (o voi face in connectul urmator), dar nu am cum sa nu remarc viteza excelenta pe care o are aparatul “smarter than smarthphone” al celor de la Samsung. Absolut remarcabil modul in care se incarca aplicatiile si in care raspunde aparatul la comenzi, lucru datorat procesorului de 800 MHz destinat doar aplicatiilor. Al naibii de bine facuta jucaria.

Acest press trip la Londra a mai insemnat ceva – cazare la Millenium Chelsea Hotel, adica la o aruncatura de bat de stadionul ghiciti carei echipe britanice pe care o iubesc eu tare mult. Asa ca am avut ocazia sa vizitez, impreuna cu partenerul de calatorie Bogdan Petre (al carui blog plin de noutati tehnologice il gasiti aici), stadionul lui Chelsea, un loc incarcat de istorie. Am constatat si de data asta ca altii chiar stiu sa faca bani din traditia unei echipe de fotbal si ne-am simtit fenomenal vazand banca de rezerve pe care va sta de anul asta Ancelotti, sala de conferinte la masa careia au semnat contractul toti oamenii importanti ai istoriei acestui club, vestiarele, dar si tribunele din care fanii isi incurajeaza echipa. Mai ca n-am mai remarcat lipsa gazonului, care tocmai se schimba. Foarte bucuros am fost sa aud, atunci cand i-am spus ghidului de unde suntem, un “super, super Dan Petrescu” spus din tot sufletul. Ba mai si stia de performantele recente ale lui Dan Petrescu la Urziceni. Se vede ca unele lucruri nu se uita.

Ziua urmatoare am petrecut-o vizitand Londra impreuna cu noii nostri prieteni bulgari, timp in care am si luat masa intr-un pub tipic englezesc. Atat va zic -  zvonul ca mancarea englezilor e proasta nu e zvon; mi s-a reconfirmat. Poze din Londra si de la stadion am aici, daca aveti chef sa le vedeti.

Am revenit apoi in Romania, am stat pentru scurt timp in Bucuresti, dar destul sa ajung la Hard Rock Cafe si sa vad cel mai vechi laptop din Romania, iar apoi am ajuns pentru o zi la Oradea si am plecat in Austria la Nova Rock, festival care a avut si bune si rele, dar per total a meritat experienta.

In prima zi am ajuns direct la showul celor de la Disturbed si recunosc ca nu m-au impresionat. Galagie parca prea multa pentru mine si cu cam prea putin sens. Am stat doar cateva minute si am mers la Gogol Bordello. De trupa asta, care a dat recent si pe la noi, nu prea ai ce sa zici ca si show. Oamenii se simt excelent impreuna cu publicul, Eugene Hutz e un showman care stie ce face si daca toarna vin in el in permanenta, sunt muzicieni foarte buni, iar cand mai ajung si la “Start Wearing Purple” e nebunia completa si te simti obligat sa sari (oricum, rusine sa iti fie daca nu te-ai simtit pana atunci).

Si a urmat ceea ce eu asteptam de foarte multi ani – o cortina rosie in fundal si o trupa fabuloasa, capabila de aceleasi minuni de acum multi ani, cu un vocalist fabulos, care poate face absolut orice cu vocea (l-am numit pe the one, the only Mike Patton). Un Faith No More in plin forma, cu un public pe care il merita din plin, si insistand oarecum pe piesele mai galagioase – parca pentru a le arata celor de la Disturbed si altor trupe ca pana si “galagia” se face cu cap. Au aratat de parca nu s-ar fi oprit vreodata si au sunat la fel. Impecabili pur si simplu.

A urmat o alta trupa esentiala pentru mine. Nine Inch Nails. Au sunat mai bine si decat au facut-o la Sziget, s-u plimbat nonsalant printr-o multime de piese esentiale ale carierei lor (sau mai degraba ale carierei lui Trent Reznor) si, spre marea mea surprindere, n-a lipsit “Metal”, o piesa care mie imi place foarte mult, desi nu intra intre hiturile lor. Poate pentru ca a fost piesa de la care a inceput sa imi placa trupa. Din nefericire, showul a trebuit sa se incheie la “Head Like A Hole”, din cauza furtunii care incepuse cu vreo 20 de minute inainte, care a provocat o pana de curent. Fantastic a fost ca lumea a continuat sa cante cateva versuri si dupa ce trupa a fost fortata sa se opreasca. Furtuna s-a intetit, tot puhoiul ala de lume a trebuit sa iasa si sa o ia spre masini sau corturi sau cine stie spre unde, asa ca am ajuns sa ne pierdem unii de altii si, cum ceilalti nu aveau mobil la ei, iar eu nu ma prea am cu orientarea, am ratacit vreo 2 ore prin ploaie pana am gasit iesirea (festivalul e la kilometri buni de orice asezare umana), m-am imprietenit cu un cuplu finlandezi si cativa austrieci care locuiau ca si mine in Hegyeshalom, si am ajuns pe la 3 acasa. Dupa ce am ascultat Metallica (pe care, daca nu era ploaia, ii prindeam, caci ajungeam fara probleme la cealalta scena pe la a doua piesa), in timp ce cautam iesirea, ud pana la piele (nota – data viitoare imi iau cu mine haine de ploaie si daca sunt 40 de grade). Fara pneumonie, spre norocul meu.

Ziua urmatoare a insemnat si mai multa ploaie, asa ca am ratat Lacuna Coil, iar din Monster Magnet am mai prins, pana am ajuns prin “ciocolata” care era peste tot, exact ultimul acord. Dar am prins Chris Cornell, care, spre marea-mi dezamagire, a inceput cu cateva piese de pe noul album, pe care nu il pot inghiti nicicum. Nu stiu cum poate cineva care a facut atata muzica buna sa se compromita in halul asta. Ma rog, problema lui. A trecut el pe urma spre “No Such Thing”, iar apoi piese de la Audioslave, Temple of the Dog si Soundgarden (il auzeam in timp ce ma duceam spre cealalta scena), cantate chiar bine, dar degeaba. Dezamagirea era deja produsa si nu mi-o mai stergea cu una-cu doua.

Ceea ce m-a asteptat la cealalta scena, dupa o noua plimbare prin acelasi noroi in proces de uscare, a facut sa merite efortul. Chickenfoot, supergrupul format din Satriani – Hagar – Smith – Anthony a aratat ca poti sa facoi rock simplu si la obiect de calitate in 2009. Au fost extraordinari, au facut pe toata lumea sa se simta bine si au aratat ca niste oameni care nu mai au nimic de dovedit in muzica si vor doar sa se distreze impreuna cu cei din public. Sammy a aratat de ce e unul dintre cei mai mari solisti din rock, Anthony si Smith (care la Red Hot nu ar indrazni sa batra asa) au fost responsabili cu groove-ul intregii adunaturi, in timp ce Satriani nu cred sa se fi simtit vreodata mai bine pe scena. Au cantat aproape tot albumul recent lansat (Sammy a spus ca selectia a fost necesara, fiindca la festivaluri nu ai timp cat ai vrea), iar distractia a fost la cote maxime.

Cu toate ca din cauze independente de mine nu am mai reusit sa stau si la ultima zi, ratand Guano Apes sau Toten Hosen, a meritat. Am vazut ceea ce mi-am dorit cel mai mult. Ceva poze, facute, cu HTC-ul de data asta, aici. Urmeaza Manowar si, de s-o putea, din nou Faith No More, de data asta la Sziget.

P.S.: sa va spun un secret – daca nu ma credeti ca a fost excelent Nine Inch Nails, pana merge linkul de transfer.ro (adica 10 zile) puteti descarca toata cantarea de la Nova Rock dand un clic aici. Mi-a trimis-o si mie prietenul MAD, care are surse bune de asa ceva. Stiu ca am fost acolo, dar suna asa de bine…

In alta ordine de idei, am vazut aseara documentarul “Anvil: The Story of Anvil“. Senzationala poveste despre perseverenta si despre cat de mult conteaza sa faci ceea ce iti place si sa speri, indiferent daca altii cred in tine / te apreciaza sau nu.  Daca nu ma credeti, mai jos aveti trailerul.

Nici azi nu voi scrie mare lucru, dar trebuie sa va impartasesc una haioasa, citita acum cateva minute pe gsp.ro. Si citez:

Pitestenii nu au mai castigat în fata Stelei din 2002, cand se impuneau pe Ghencea cu 1-0. De atunci au urmat 8 victorii si 3 goluri pentru “ros-albastrii”.

Eu sunt stelist. Nu cred ca o sa ma schimb. Am iubit intotdeauna culorile ros-albastre si echipa si am crezut in ea neconditionat. Dar nici macar echipa aia, indiferent in ce formula o fi jucat, nu cred sa fie in stare sa castige fara sa inscrie. Ori astia spun ca Steaua a avut din 2002 incoace 8 victorii si 3 goluri. Stiu ca sunt varza la matematica (stiu numai cat sa nu ma incurc la bani, cum ziceau Sarmalele Reci), dar de-aia tot nu cred ca poti bate fara sa dai gol. Nu la fotbal, cel putin. Iar 8 victorii, fie ele si cu 1-0, inseamna macar 8 goluri marcate, nu?

Sau or fi toate cazuri “bricheta” nemediatizate?

Asta imi aduce aminte de o celebra declaratie a lui Gabi Tamas care suna cam asa: “cred ca daca dadeam cu un gol mai mult ca ei, castigam”. Mda, cam asa sunt regulile la jocul ala…

Pe langa ca “albastru” are pluralul “albastri”, cu un singur “i”.

Si se face liniste…

Chris este un muzician talentat, insa ca om e un papagal. Are un caracter disfunctional si este un cretin.

E vorba, bineinteles, de Chris Martin, solistul de la Coldplay. Bine, nu stiu cat a nimerit-o pe aia cu cat e ala de muzician, dar la restul nu pot sa spun ca nu il inteleg…

Ai ocazia sa simti exact ceea ce simteau oradenii de pe la 1900 iarna cand se plimbau pe strada. Atata ca aia nu aveau masini pe care sa le rupa in asa ceva, dar asta nu-i, pana la urma, relevant. Am sa imi recunosc lasitatea. Nu am incercat sa vad cat e de adanc craterul. Banuiesc ca tot din lasitate il evitau si masinile care se vad in poza.

Mai multe nu voi mai povesti, dar imi pare rau ca se va ajunge in situatia in care ultimul (oricine va fi ala) o sa stinga lumina, o sa stinga lumina (daca nu va fi taiata pana atunci, ca am inteles ca s-a intamplat deja asta cu caldura) si se va cara…

Mai multe la Adi Labos, Vlad Sturz si Flavius Bunoiu, plecati zilele acestea de acolo.