Prima oara noutatea. Una foarte importanta, zic eu. V-am spus deja de relansarea lui DeMaio.info, care s-a transformat in Blogul de Rock, un site unde toti pasionatii de muzica rock de calitate sper sa se adune (de fapt, ce tampenii vorbesc? au si inceput deja sa se adune, semn ca lumea asta nu efacuta numai din rahaturi care cu greu se pot numi muzica). Ce nu v-am spus e ca si eu fac cu onor parte din echipa care porneste la drum cu acest proiect ambitios. E modul meu de a-mi manifesta pasiunea pentru scris si sunt foarte mandru de ceea ce am facut impreuna cu Bogdan, alias DeMaio, deja. Dar asta e absolut nimic fata de ceea ce urmeaza. Pot sa promit acest lucru cu toata responsabilitatea, asa ca stati cu ochii pe noi, pe Blogul de Rock.

Nemultumirea, care nu are nici macar o singura treaba cu cele de mai sus, se refera la orasul meu. Care da banii pe campanii cu “Oradea nu e o scrumiera”, dar nu face nimic pentru a incuraja omul sa recicleze. Am strans in ultimele saptamani toate PET-urile, ca am zis ca e pacat sa ajunga la groapa de gunoi si apoi in plamanii mei. Am zis ca e mai bine sa le duc la un cos din ala de reciclat asemenea recipiente, unul dintre putinele pe care le vazusem (cel din parcul de pe malul Crisului, in zona strazii Iosif Vulcan. Cand colo, nenorocitul de cos nu mai era acolo. Noroc ca mi-am adus aminte ca mai vazusem unul prin Rogerius, pe langa muzeu. Cred ca aratam de parca faceam turism electoral, cand coboram din masina cu plasele alea…

Atat. O saptamana usoara sa aveti!

Dupa aproape 3 ani de self-blogging si o pauza mai mult decat meritata, ma intorc pe DeMaio.info, de data aceasta cu un proiect si cu o echipa. Un proiect care se adreseaza unei categorii sociale suficient de aparte pentru ca lucrurile sa fie complicate, si o echipa de profesionisti ai cuvintelor care isi doreste sa faca diferenta in piata.

Ce, cum si pana cand va fi proiectul, acestea sunt intrebari la care Bogdan si DeMaio.info nu pot raspunde singuri ci, asa cum au facut-o mereu, doar alaturi de voi. Pentru ca echipa redactionala de aici va respecta si intretine in continuare lucrurile care au facut din DeMaio.info unul dintre cele mai cunoscute nume ale blogosferei: verticalitatea, limba romana si libertatea de expresie.

DeMaio.info pleaca la drum cu o echipa mica, dar trebuie spus ca este vorba de un proiect deschis, la care oricine este invitat sa participe. in acelasi timp, imi doresc sa extind ceea ce sper sa fie unul din locurile in care calitatea scriiturii sa se imbine intotdeauna cu placutul si utilul subiectelor pe care le vom aborda.

Acestea fiind spuse, echipa si eu va invitam pe DeMaio.info, incepand cu 23 noiembrie. Da, dupa alegeri. Ne-am gandit ca totusi este cazul sa primiti ceva in urma lor.

Va multumim.

Cu respect,

Bogdan Constantinescu

1. Rasul curcilor de cate ori merge asta sa sperie Parlamentul European cu ineptiile lui si
2. Macar il tine ocupat o perioada si mai lasa si el Steaua sa isi vada de treaba.

Realmente trist e ca Becali, care oricum n-are treaba cu politica, pare mai onest decat majoritatea celorlalti. Foarte trist. Dar cum n-am votat, nu comentez. Inceputul e oricum promitator – Becali ne-a spus tuturor ca totul va fi ok, va merge cu un avion privat la Bruxelles, ba il va mai lua cu el si pe Vadim in avion. Lucrurile sunt bune, tara e pe un trend ascendent. Pe deasupra, l-a mai si facut deja “mascarici” pe Traian Radu Ungureanu, deci lucrurile se afla pe una bucata fagas normal.

N-am votat, dar am fost la cinema. La doua filme unul dupa altul – nu mai fusesem de secole, asa ca a fost chiar placut. La primul – “Terminator: Salvation”. Am mers mai mult pentru faptul ca imi placeau filmele astea cand aveam 12-13 ani si eram curios ce au mai facut cu povestea. Si au facut un film bun, care te tine, indiferent ca iti place genul sau nu, doua ore in scaun. Nu iti schimba viata, dar nici nu cred ca tinteste asa ceva. E pur si simplu reusit, plin de actiune si cu doi actori care fac roluri convingatoare – odata Christian Bale (care a cam obisnuit lumea cu roluri bune) si, mai ales, Sam Worthington.

Pe urma am fost la “Fly Me To The Moon”, primul film de animatie gandit in 3D. Daca aveti ganduri din astea masochiste, gasiti-va ceva mai bun de facut – priviti iarba cum creste sau vopseaua uscandu-se, aveti mai mult de castigat si de invatat. E o poveste cretina, care insulta inteligenta copiilor carora cica li s-ar adresa, despre trei muste care intra in Apollo 11 si ajung pe luna, trecand prin niste aventuri absolut imbecile in timp ce fac asta. Filmul e rau idiot si daca n-ar fi fost prezentarea tridimensionala – care chiar e o chestie reusita si de-a dreptul deosebita, ar fi fost 100% pierdere de vreme. Asa a fost numai 99%. Bine, producatorii s-au gandit sa exagereze si cu asta, mai ales ca exista un moment in care mustele acelea cretine vin cumva din spatele tau si intra in imagine peste capul tau; simpatica utilizare a tehnologiei in cauza, da? Simpatica prima data cand e folosita (sa zicem ca si a doua), dar nu daca i se da copy-paste de nenumarate ori, pana ajunge si aia sa te scoata din sarite. Nu stiu ce au vrut cei de la Disney cu filmul asta, dar e pacat de o tehnologie chiar interesanta. Mai bine se facea Terminatorul in 3D – la ce efecte speciale are, ar fi meritat.

Oricum, ce mai conteaza? E EBA in Parlamentul European? E! A scapat Base de stresul de a-i face si ei un rost in viata? A scapat. Si parca totusi era mai interesant filmul ala cu mustele…

Acolo unde e vorba despre Rusia contemporana, lucrurile seamana in unele situatii bine cu ceea ce e la noi. Si mai ales in ceea ce priveste contrastele. Adica, la fel ca la noi, aia care au au in prostie, iar aia care n-au, n-au deloc.

Oricum, site-ul e extrem de interesant. Il gasiti aici.

Ai ocazia sa simti exact ceea ce simteau oradenii de pe la 1900 iarna cand se plimbau pe strada. Atata ca aia nu aveau masini pe care sa le rupa in asa ceva, dar asta nu-i, pana la urma, relevant. Am sa imi recunosc lasitatea. Nu am incercat sa vad cat e de adanc craterul. Banuiesc ca tot din lasitate il evitau si masinile care se vad in poza.

1. Sunt fan Dream Theater.

2. Imi place si muzica dance.

3. Nu m-as muta pentru nimic in lume din Oradea.

4. Ma insor anul asta.

5. Trupa Coldplay este intre favoritele mele.

6. Conduc de 5 ani.

7. M-am lasat de fumat acum doi ani.

8. Sunt utilizator de Internet Explorer.

9. Beau bere cand ies in oras (vara sau iarna)

10. Tin cu Steaua si FC Bihor.

11. Sunt fan Gmail.

12. Iau constant bataie la FIFA de la Gogu, dar de-aia tot il mai bat si eu din cand in cand.

13. Anul asta o sa ii vad pe AC/DC si Manowar.

14. Mananc carne zilnic.

O pasez mai departe la Cypress, Tudor (daca isi face timp sa o preia), Gogu (in ideea ca mai pune mana si mai scrie ceva pe blog) si Adi Labos.

P.S.: merita sa cititi comentariile de pe blogul lui Demaio, la postul in care el a decis sa dezvaluie existenta unui hi5 propriu si personal. Nu cred ca era in stare sa prevada discutia de proportii epice  la care s-a ajuns.

In primul rand, mie chiar imi place cum e aranjata pagina principala (dupa nume nu ma omor, ca nu imi prea spune mare lucru, dar macar e scurt). Imi convine perfect faptul ca produsele disponibile la preturi promotionale sunt plasate in pagina principala, unde le poti vedea de cum ai intrat, la fel cum sunt si recomandarile de produse ale site-ului, ceva mai jos, dar tot la vedere. In plus, sunt ok si optiunile de cautare dupa un anumit produs, in sensul ca ai sus niste butoane cu categorii mari si niste meniuri pull-down cu subcategoriile, ceea ce face lucrurile mai simple. In plus, ai la dispozitie si cautarea simpla, dupa numele produsului care te intereseaza. Tot la capitolul promotii este anuntat faptul ca de sarbatori livrarea este gratuita. 

Odata ajuns la produsul dorit, vei vedea ca detaliile oferite sunt destule, desi in anumite situatii n-ar strica sa fie ceva mai multe. De exemplu, in anumite situatii (cazul unei placi video) nu m-ar deranja sa stiu ce contine pachetul de livrare. Stiu ca la noi nu se practica asta foarte des si ca eu sunt mai chitibusar, dar poate ar ajuta clientul. 

Si ajungem la modul cum m-am descurcat eu cu site-ul. Trebuie sa spun ca m-am gandit sa caut ceea ce voiam sa cumpar la ebu.ro dupa ce am citit despre acest concurs. Ma enervasem prea tare pe prea multe magazine online romanesti si am zis ca mai incerc cu unul si gata. Am gasit ce cautam (o placa video), mi-am facut cont si am comandat. Nu mi-a placut faptul ca nu merge inca linkul “Contul meu”, fiindca as fi vrut in ce stadiu imi e comanda si daca s-a receptionat, mai ales ca am facut-o in week-end si ca nu primisem mail de confirmare. Ba mi-a dat si eroare mailul pentru comenzi al site-ului…

Azi i-am contact prin messenger, iar operatorul, foarte amabil, mi-a spus ca tocmai voia sa ma sune. In plus, mi-a zis ca la ei primesti mailul de confirmare a comenzii doar dupa ce ai confirmat-o (na, ca acum ma mai si repet!) telefonic. Lucru care mi se pare rezonabil. In alte locuri am avut bucuria sa mi se confirme comanda si sa ma sune in ziua urmatoare ca nu au produsul. Mi-a spus, la fel de amabil, ca produsul nu mai este pe stoc,  dar mi-a oferit o alternativa relativ ok. Totusi, am ales eu o a treia (cu totul diferita) si am confirmat comanda. A verificat daca o au, o aveau, asa ca am ramas la ea. Totul ok.

Bineinteles ca doua ore mai tarziu m-am trezit ca vreau alta, observata de un coleg (eu sunt prea zapacit pentru a mai fi si atent). Asa ca am zis sa risc, ca poate n-au trimis comanda. In loc sa fiu injurat mi s-a spus ca se poate schimba, pentru ca pachetul nu a plecat inca. Si s-a schimbat. Inca una la plusuri. 

Daca si soseste placa in timp util n-am ce comenta si voi mai comanda de la ei, mai ales ca am gasit-o la un pret chiar ok. Asta a fost postul pentru concurs, bazat pe experienta mea cu ei (una chiar buna). Sa vedem cum decurge si livrarea – promit sa updatez postul asta cand se petrece. Deocamdata mi se par exact cum ar trebui sa fie si multi altii. Sper doar sa ii tina naravul, ca si altii au fost ok la start.

Later edit: livrarea a decurs si ea impecabil, exact in conditiile care mi s-au spus (am platit doar produsul, nu si transportul sau rambursul), iar placa video se gaseste in acest moment in calculatorul meu si abia astept sa o testez mai serios (pana acum am avut vreme doar de un meci de FIFA 2009, care insa a fost la standarde de Liga Campionilor).

La pret bun o gasesti cel putin in 30 de locuri, dar asta nu inseamna ca ea si exista. A, la modul virtual exista, la unii chiar pe stoc (stocul virtual, that is), dar in realitate raspunsul e “ne pare rau, produsul nu exista pe stoc”. Am avut ocazia sa aflu chestia asta dupa niste zeci de mailuri trimise acestor superbe exemple de afaceri de succes. Cred ca de acum inainte cand vreau ceva componenta de calculator ma duc pur si simplu la plimbare prin magazinele (fizice si palpabile) din Oradea. La alea macar stii ca daca e in vitrina sau pe raft, il si au. O fi mai scump cu cateva sute de mii, dar nervii mei costa mult mai mult decat atat.

M-am gandit sa particip si la concursul celor de la ebu.ro, care pare-se ca are destul succes printre bloggerii romani. O voi face mai incolo (probabil zilele astea), pentru ca am gasit ceea ce caut la ei pe site si sper ca ei sa fie exceptia. Deocamdata ma multumesc sa le urez bafta.

Pana atunci, un Asus 8600GT de 256? Anyone?

O sa zic ca la inceput. Sper sa ma tina naravul…

La un meci cu universitatea te duci pregatit de scandal. Nu stiu de ce. Ba da, stiu.

Cu toate ca nu e o rivalitate de genul Poli – UTA, Baia Mare – Satu Mare (pacat de astea 2 echipe ca au disparut), un meci FC Bihor – U Cluj aprinde instinctele animalice ale suporterilor. In special celor clujeni.

Asta pentru ca Oradea, sau Clujul nu au orase apropiate ca distanta cu care sa se refuiasca. Lucrurile s-au schimbat putin in ultimii ani cand au aparut Liberty respectiv CFR. Amandoua au promovat in liga lu’ Mitica, insa doar feroviarii au rezistat, ba mai mult, chiar au castigat titlul.

Si atunci, ca uist clujean, cum sa nu fii frustrat cand o echipa fara suporteri, dar cu un finantator care a bagat bani la greu, le-a construit stadion, le-a adus jucatori, i-a dus in Champions League, iti ia fata. Si toata lumea lasa la o parte fanionul: universitatea.

Admir devotamentul lor, dar pana la un punct… pana la fanatism. Pana la a acuza pe oricine ca ii fura, ii sapa, le-o trage pe fata.

Rivalitatea dintre U si Bihor a inceput in urma cu 3 ani cand ambele formatii luptau pentru baraj. Si cine a ajuns… Bihoru… cu un punct avantaj. Si atunci in tribune erau vreo 2000 de oradeni, veniti cu 12 autocare si masini proprii. Iar totul a pornit de la scandarile uistilor, mai mult injuraturi, replicile oradenilor fiind “CFR, CFR !!!”, sau “Dorinel Munteaaaanu” si “Adi Ancaaaaa!”, cei doi urmarind meciul din mijlocul galeriei oradene.

Ce s-a intamplat dupa, il stie toata lumea… autocare sparte, masini avariate, pumni si picioare in gura, dar cu bihoreni bucurosi.

Acuzele clujenilor, pentru ca Oradea e mai aproape de Ungaria cu jigniri de genul “Bozgorilor plecati acasa!” sunt de domeniul penibilului… la cati unguri sunt in cluj… mai zic de noi ca suntem tarani. 

E aceeasi mentalitate pe care o au cei din urbele putin mai mari fata de orasenii de rand, bucurestenii fata de restul tarii, clujenii in tot Ardealul, timisorenii in Banat si lista continua.

Iar despre meci… prea multe nu ar fi de spus. Doar ca eu ma distram de minune in tribuna si colegii mei de la Cluj, de asemnea frustrati vedeau numai raul. Nu a fost dracul chiar asa de negru. Dar a fost teribil de amuzant.

La fel ca Bogdan, si eu astept urmatorul U – Bihoru, cu toate ca l-as vrea peste 20 de ani. Asta daca promoveaza Bihoru’ sau pica Cluju’. 

HAI BIHORUUUUU !!!!

Un alt post interesant pe ziua de azi, care trateaza si acest subiect, gasiti pe “Glob-u” Gogian al lui Gogu, pe care vad ca-l tine naravu’…

Bafta Vladut si baga mare! Astept textul despre “U” – FC Bihor.

Mai tarziu: Daca zic ca si prietenul meu Gogu, de care vorbeam mai devreme in postul cu “U” – FC Bihor, s-a decis sa isi deschida blog, se cheama ca e ziua inaugurarilor. Ii urez, in stilul aberant caracteristic lui, sa astearna cat mai multe ganduri pe hartia electronica a internetului cu ajutorul cernelii tastaturii. De asemenea aberatii nu ma credeam capabil, dar o fi de vina oboseala. Si faptul ca ma apuca groaza daca ma gandesc la ceea ce va face in scris, stiind foarte bine de ce e capabil prin viu grai.