Bogdan » Filme/seriale

Mergeti la Inception, ca merita…

Bogdan — Mon, 02 Aug 2010 10:54:01 +0000

Rar recomand eu filme, dar si mai rar ma deranjez sa ma duc la cinema sa le vad. De data asta am zis sa o fac, incurajat si de faptul ca imi plac filmele lui Nolan. Au o oarecare intunecime foarte sanatos dozata, daca mi-e permisa exprimarea asta.

Oricum, incurajat de asta am mers aseara la Inception, ultima realizare a domnului in cauza. Ce sa zici? Faptul ca Leonardo di Caprio e in mare forma nu prea mai e nevoie sa fie mentionat. Scenariul e brici, ideea e bestiala, modul in care e pusa in scena excelent. Un film cat se poate de inteligent, si care are si ceva efecte speciale, sa nu ai de ce sa te plangi. Nu destule pentru ceafa lata din spatele meu, care a zis la sfarsit ca nu a fost chiar ce se astepta el sa fie. Prea putin “sanje pa pareti, creier pa linoleu”, presupun…

Na, mie mi-a placut la nebunie si il recomand cu toata caldura.

The Boat That Rocked (2009)

Bogdan — Thu, 03 Sep 2009 06:20:49 +0000

Am vazut aseara un film al naibii de misto (cel putin din punctul meu de vedere). O comedie cat se poate de britanica despre o perioada foarte romantica in istoria Marii Britanii – cea cand rock ‘n’ rollul se impunea tot mai mult ca gen muzical, iar posturile de radio pirat, care emiteau de pe te miri unde, era la mare pret. Filmul este o poveste despre un grup de DJ care emit de pe un vapor care pluteste pe undeva prin Marea Nordului, e misto jucat (Philip Seymour-Hoffman e bestial, la fel cum e si Rhys Ifans), iar muzica de pe coloana sonora e suficienta ca sa merite vazut.

In plus, povestea are farmecul ei, chiar daca e doar o poveste. Sunt insa unele intamplari pornite de la asa ceva care continua si in ziua de azi. Micronatiunea Sealand, situata pe un fost fort in largul Marii Nordului, a pornit ca post de radio pirat. E o alta poveste extrem de interesanta, despre cum iti poti face tara cu de la sine putere. Detalii pe Wikipedia, aici. De multe ori ma tenteaza sa fac o cerere de acordare a cetateniei cand vad ce e pe aici…

Revenind, filmul chiar merita vazut pentru o portie buna de ras inteligent. Mai jos e trailerul.

Mic update

Bogdan — Mon, 20 Jul 2009 08:34:03 +0000

N-am mai zis nimic pe-aici de cateva zile. Pentru ca nu prea am crezut ca am ceva interesant de zis.

Muzica noua si care sa ma dea pe spate n-am mai prea ascultat, am apucat doar sa vad 2 filme si 3/4. 3/4 e The Soloist, care mi-a placut destul de mult si il voi termina de vazut cat de curand. Jamie Foxx e foarte misto, iar Robert Downey Jr. arata si de data asta de ce e unul dintre actorii mei preferati. Am vazut si “Knowing” (SPOILER ALERT!), care e foarte ok pana in apropierea finalului. Pana acolo e un thriller absolut onest, destul de bine facut si in care nu prea stii ce sa crezi. Finalul il transforma intr-un mare gunoi. De la tensiune la fiinte de lumina extraterestre si copii salvati de ele. E atat de cretin incat am inceput sa rad in hohote, desi probabil ca ar fi trebuit sa sufar si eu la gandul dramei tatalui care se sacrifica si ii permite copilului sau sa fie salvat si sa inceapa o noua viata, in timp ce planeta este distrusa. Da-o dracului!

Am apucat sa vad si “Ghosts Of Grilfriends Past”. Michael Douglas bestial, in rest film cu Matthew Mc Connaughey. Nu ca asta e ceva rau. Omul face aproape tot timpul acelasi gen de film, dar macar sunt simpatic, nu te plictisesti la ele si mai poti trage si o portie buna de ras.

Terminator si alegeri

Bogdan — Sun, 07 Jun 2009 20:39:52 +0000

La fel ca in bancul ala cu popa care merge la restaurant si intreaba daca au casalot sau balena, afla ca nu si zice “Dumnezeu mi-e martor, am vrut sa mananc peste. Ospatar, un cotlet!”, am avut buna intentie de a ma duce la vot. Ba am si ajuns pana in fata sectiei de votare, dar acolo am constatat ca nu aveam buletinul la mine (il lasasem pe masa). Am zis si eu “eu am vrut, n-a fost sa fie”, i-am lasat pe Becali si pe fata Presedintelui sa mearga sa ne faca de cacao in Parlamentul European si fara votul meu. Daca de schimbat tot nu se schimba nimic, mi se parea chiar o idee buna sa-l votez pe Gigi Becali (nu stiu sigur daca glumesc sau nu). Din doua motive:

Rasul curcilor de cate ori merge asta sa sperie Parlamentul European cu ineptiile lui si
Macar il tine ocupat o perioada si mai lasa si el Steaua sa isi vada de treaba.

Realmente trist e ca Becali, care oricum n-are treaba cu politica, pare mai onest decat majoritatea celorlalti. Foarte trist. Dar cum n-am votat, nu comentez. Inceputul e oricum promitator – Becali ne-a spus tuturor ca totul va fi ok, va merge cu un avion privat la Bruxelles, ba il va mai lua cu el si pe Vadim in avion. Lucrurile sunt bune, tara e pe un trend ascendent. Pe deasupra, l-a mai si facut deja “mascarici” pe Traian Radu Ungureanu, deci lucrurile se afla pe una bucata fagas normal.

N-am votat, dar am fost la cinema. La doua filme unul dupa altul – nu mai fusesem de secole, asa ca a fost chiar placut. La primul – “Terminator: Salvation”. Am mers mai mult pentru faptul ca imi placeau filmele astea cand aveam 12-13 ani si eram curios ce au mai facut cu povestea. Si au facut un film bun, care te tine, indiferent ca iti place genul sau nu, doua ore in scaun. Nu iti schimba viata, dar nici nu cred ca tinteste asa ceva. E pur si simplu reusit, plin de actiune si cu doi actori care fac roluri convingatoare – odata Christian Bale (care a cam obisnuit lumea cu roluri bune) si, mai ales, Sam Worthington.

Pe urma am fost la “Fly Me To The Moon”, primul film de animatie gandit in 3D. Daca aveti ganduri din astea masochiste, gasiti-va ceva mai bun de facut – priviti iarba cum creste sau vopseaua uscandu-se, aveti mai mult de castigat si de invatat. E o poveste cretina, care insulta inteligenta copiilor carora cica li s-ar adresa, despre trei muste care intra in Apollo 11 si ajung pe luna, trecand prin niste aventuri absolut imbecile in timp ce fac asta. Filmul e rau idiot si daca n-ar fi fost prezentarea tridimensionala – care chiar e o chestie reusita si de-a dreptul deosebita, ar fi fost 100% pierdere de vreme. Asa a fost numai 99%. Bine, producatorii s-au gandit sa exagereze si cu asta, mai ales ca exista un moment in care mustele acelea cretine vin cumva din spatele tau si intra in imagine peste capul tau; simpatica utilizare a tehnologiei in cauza, da? Simpatica prima data cand e folosita (sa zicem ca si a doua), dar nu daca i se da copy-paste de nenumarate ori, pana ajunge si aia sa te scoata din sarite. Nu stiu ce au vrut cei de la Disney cu filmul asta, dar e pacat de o tehnologie chiar interesanta. Mai bine se facea Terminatorul in 3D – la ce efecte speciale are, ar fi meritat.

Oricum, ce mai conteaza? E EBA in Parlamentul European? E! A scapat Base de stresul de a-i face si ei un rost in viata? A scapat. Si parca totusi era mai interesant filmul ala cu mustele…

Cea mai proasta muzica din ’90 pana azi…

Bogdan — Tue, 05 May 2009 08:32:21 +0000

Pe scurt, ca am foarte mult de lucru. Poate v-am mai zis ca, din cauze obiective, in redactie merge un radio, la care schimbam postul aproape zilnic. Azi s-a nimerit sa fie Europa FM, iar eu mi-am adus aminte de ce imi aduc zilnic iPod-ul si castile cu mine. Astia reusesc sa dea obsesiv piese din anii ’90 care erau infecte si la vremea aparitiei lor. Unde altundeva mai auzi aia cu “I’m not your Casanova” (nu stiu cine o canta, o detest, nu vreau sa aflu) de cinci ori intr-o luna, in conditiile in care n-am auzit-o de cinci ori in ultimii 10 ani? Sau era acum cateva momente La Bouche cu piesa aceea oribila cu “Another night, another dream”. Si cica e zi Depeche Mode…

In alta ordine de idei, am vazut aseara documentarul “Anvil: The Story of Anvil“. Senzationala poveste despre perseverenta si despre cat de mult conteaza sa faci ceea ce iti place si sa speri, indiferent daca altii cred in tine / te apreciaza sau nu. Daca nu ma credeti, mai jos aveti trailerul.

De ce imi plac filmele englezesti

Bogdan — Tue, 13 Jan 2009 10:09:12 +0000

Imi plac pentru ca nu stii niciodata la ce sa te astepti (cazul lui “In Bruges“, vazut aseara, placut la maximum, Colin Farrell de nota 11) sau si daca stii, merita sa te uiti pentru replici si atmosfera (“Rocknrolla” – am eu o slabiciune pentru filmele lui Guy Ritchie). Filmele astea doua mi-au aratat ca mai poti face ceva la care omul sa stea fara sa caste doua ore, cu un umor sec de-a dreptul savuros, fara “burti” in scenariu si fara finaluri la care te astepti si daca ai baut doi litri de vodca si nu mai esti capabil sa fii atent. Vi le recomand din plin.Â

Sincer sa fiu, nu mi-a placut “The Wrestler“, oricat de bine joaca Mickey Rourke (si joaca excelent, cu toate ca arata de ai cosmaruri trei nopti; stiu, stiu, e si personajul asa…). Mi s-a parut ca scenariul e plin de clisee, iar ideea de a-l urmari pe Rourke din spate cu camera mare parte din film e cam inepta, in opinia mea. Desi, la cum arata, nu stiu daca e musai sa il vezi… Si cred ca sanii Marisei Tomei puteau avea un rol mai mic, ca prea apar des in filmul asta. Da, am priceput tipa arata bine la varsta ei, dar ce e mult… Filmul in sine nu e rau, dar eu nu cred ca e atat de extraordinar (stiu, “extraordinar” n-are grad de comparatie) cum zice lumea.Â

Pe de alta parte, nici “Seven Pounds” nu m-a dat pe spate. Da, e foarte ok, da, Will Smith e dincolo de impecabil. Cu toate astea, si asta mi s-a parut mai lung decat ar fi trebuit, de dragul dramatismului. Sau e posibil sa ma fi asteptat eu la prea mult dupa toate laudele pe care le-am auzit despre el in jurul meu.Â

Urmeaza “Vicky Cristina Barcelona” (Woody Allen stiu ca nu ma dezamageste niciodata) si “Slumdog Millionaire“, filmul cu piesa aia comica… Chiar sunt curios.

Statham rules!

Bogdan — Mon, 15 Dec 2008 08:08:10 +0000

Stiu ca nu e el vreun Al Pacino, ca nu are subtilitatea lor, ca nu stie sa rosteasca replici la fel de expresiv si nici sa se miste la fel de gratios sau brutal, dupa cum necesita rolul, dar omul asta e bestial. De cand a facut frate-meu o obsesie pe filmele lui acum cativa ani, am inceput si eu sa ma uit la ele.Â

Imi plac filmele lui Jason Statham pentru ca omul are personalitate si joaca aproape acelasi personaj, indiferent de rol. El e morocanos si capabil sa conduca pe stradute aglomerate cu 200 la ora si sa bata cel putin 15 indivizi suspecti, chiar daca e trezit la 3 dimineata. Intre paranteze fie spus, jur ca nu inteleg de ce in filmele de genul asta, atunci cand eroul principal e atacat de o multime de “bad guys”, aia se multumesc sa sara la el unul cate unul si nu mai multi deodata. N-ar avea mai multe sanse, stiindu-l “arma mortala”, daca l-ar ataca macar patru deodata?…

Azi am constatat, uitandu-ma pe filmografia lui Jason Statham, ca i-am vazut peste 80% din opera artistica, ultimul fiind “Transporter 3″, alaltaieri. N-o fi filmul asta ceva fantastic, probabil ca primele doua au ceva mai multa imaginatie narativa, dar n-ai timp sa casti chiar deloc la el, spre meritul cui l-a facut. E implauzibil el pe alocuri, dar e film cu Statham, asa ca asta nu e un lucru care i se poate reprosa.Â Revenind, are el ceva de insist sa ii vad filmele, chiar si pe cele pe care le salveaza el de unul singur (“Chaos” e cel mai clar exemplu).

Bine, exista si exceptii notabile de la regula cu “acelasi rol, indiferent de personaj”. Ma refer aici la filmele lui Guy Ritchie, in care omul asta reuseste sa arate ca nu lui i se datoreaza regula de mai sus, ci celor care ii propun de fiecare data scenarii la fel. Sa ne gandim numai la “Revolver”, “Snatch” sau “Lock Stock and Two Smoking Barrels”. Parca deja il vezi altfel decat ca pe un Bruce Willis in devenire.

Si nu, postul asta nu are niciun scop precis, daca v-ati intrebat cumva.Â

James Bond…

Bogdan — Sat, 06 Dec 2008 11:25:47 +0000

Parca vad ca imi spune cineva ca vorbesc aiurea dupa ce citeste postul asta, dar nu am cum sa nu imi exprim parerea despre Bond-ul asta nou (in sfarsit am apucat sa il vad si eu). Povestea nu e deloc rea, desi te cam pierde pe ici pe colo, efectele speciale sunt simpatice, dar filmul nu mi-a placut aproape deloc. De ce? Raspunsul e unul foarte simplu, in doua cuvinte: Daniel Craig.Â

Zica ce vrea cine vrea, dar eu nu inteleg cum a ajuns omul asta sa joace acest personaj. Numai eu am impresia ca arata in cam toate situatiile prea “ne-domn” pentru rolul asta? Primele doua nume care-mi vin in cap cand ma gandesc la Bond sunt Brosnan si Connery. Ei mai arata a agenti secreti britanici. Au clasa. Craig am senzatia ca arata ca un fundas de la Sunderland pe care ai pus un costum. Â

Nu joaca el rau deloc, dar oricum personajul a devenit ceva foarte ciudat de cand e Craig in rolul asta. Vorbeste mult mai putin si pe deasupra omoara tot ce vede, mai ceva ca Arnold in vremurile lui bune. Nu stiu daca asta e bine sau rau, dar mie in mod cert nu-mi place. Parca si “Casino Royale” mi s-a parut ceva mai ok. Acolo parca avea povestea mai multa substanta.

Si nu ma cred mare expert in seria asta. Pur si simplu nu-mi place filmul.

Seriale…

Bogdan — Sun, 19 Oct 2008 08:52:24 +0000

Nu sunt nici pe departe un cinefil. Imi plac filmele bune, dar rare sunt cele pe care le astept cu foarte mare nerabdare. Mai ales dintre cele noi, cam lipsite de substanta, in opinia mea (cu foarte mici exceptii). Am o multime de filme preferate (toate mai vechi), dar dintre cele noi putine pot spune ca m-au impresionat.

Cu toate astea, daca pot spune ca foarte putine filme din ultimul timp m-au dezamagit, nu la fel se poate spune despre cateva seriale. Am o pasiune pentru cateva dintre ele si urmaresc uneori 5-6 episoade unul dupa altul. Asa a fost cazul lui Huff, care nu voi intelege niciodata de ce nu a fost continuat. Absolut excelent, personaje bine conturate si un Hank Azaria care joaca foarte convingator. Ca sa nu mai spun de Oliver Platt.

Unu alt serial pe care am facut o pasiune (dovada ca am vazut toate cele cinci sezoane, plus cele cateva episoade care exista din al saselea), e Two And A Half Men, o comedie absolut bestiala, numai buna de tras o portie de ras dupa o zi obositoare. Iar Charlie Sheen face toti banii. Umorul din serial nu prea e pentru copii, dar cu toate astea…

Am lasat cele doua “obsesii” la final. Descoperirea mea de anul trecut – daca bine imi amintesc, mi-a povestit cineva despre serialul asta intr-una din vizitele mele pe la Bucuresti – Dexter, una dintre cele mai reusite productii de televiziune din ultimii ani. Michael C. Hall (cei care se uitau la “Six Feet Under” il stiu ca pe “fratele gay”) joaca rolul unui criminal in serie cu un cod de onoare, care ii omoara doar pe cei care merita (in speta, criminali in serie). Suna ciudat, dar cred ca ajunge sa spun ca e imposibil sa nu tii cu Dexter, nu cu politia… Fiecare episod are actiune concentrata, dialoguri excelent scrise si o distributie extrem de bine aleasa. Poate ca are o conceptie cam sadica si este cam grafic, dar merita din plin urmarit.

Ultimul la care ma voi referi este si ultimul descoperit. Culmea, in urma tonei de aberatii pe care le-a debitat presa din Romania si nu numai despre David Duchovny, dependenta lui tratata de sex si divortul de Tea Leoni. De fiecare data citeam “Duchovny, care joaca rolul unui scriitor obsedat de sex in serialul Californication…”, asa ca am zis sa incerc sa vad un episod-doua, sa vad ce o fi de capul serialului aluia. Si sunt foarte multe. Californication ti se poate parea decadent, rautacios sau de un umor prea explicit, dar in nici un caz nu ai cum sa il ignori. Duchovny joaca extraordinar, iar situatiile in care ajunge personajul sau, Hank Moody (in majoritatea cazurilor din naivitate si din dorinta de a spune exact ceea ce crede) uimesc prin diversitate si nu numai. El e un scriitor ale carui carti poarta nume de albume cu Slayer, care a avut la un punct foarte mult succes, iar ultima carte i-a fost transformata intr-un film de mare succes, care nu a pastrat mare lucru din povestea originala, dar l-a facut pe Hank sa se mute din New York in Los Angeles si sa o piarda pe Karen, femeia pe care o iubeste.

Â Serialul asta are de toate – e si comic, are si replici foarte inteligente, dar si momente dramatice. Dovada faptul ca am vazut cele 16 episoade difuzate pana acum in vreo trei sau patru seri consecutive (sunt episoade de jumatate de ora, desi nu cred ca pierdeau nimic daca erau mai lungi). Si sa nu uit, ma uimeste de fiecare data muzica excelenta de pe coloana sonora (nu, nu e piesa aia cu Red Hot Chili Peppers, pentru ca e proces si acum pentru nume, din cate am citit). Unde mai auzi Peeping Tom intr-un serial mainstream?

Inchei aici postul asta, desi poate ca mai erau cateva (oarecum “clasice”) la care ma voi referi cu alta ocazie. Si mai era si “Heroes”, foarte bun si el, dar pe care l-au eclipsat cele de mai sus in ochii mei. Mai jos, infama scena de inceput din “Californication”, care a generat cam mult scandal (omul visa, iar serialul nu e sub nici o forma destinat copiilor…)