Poveste cu fotbal de judet 3

Doar nu credeati ca s-a terminat cu astea. Abia incepem, mai ales ca am inceput sa prind gustul fotbalului mic. Parca e mai curat decat mizeriile de prin prima liga si parca se pune mai mult suflet.

Alaltaieri am fost din nou la Sarbi, localitatea unde isi joaca echipa Kinder Junior Oradea meciurile de “acasa”. Am ajuns prin minutul 10 al partidei de Cupa Romaniei dintre Kinder si Cetatea Biharia, o echipa care joaca in D si il are antrenor pe Alexandru Kiss, care a trecut si pe la FC Bihor candva, fara sa fie prea iubit de suporteri (or fi avut ei motivele lor…). Si am ajuns dupa un drum extrem de comic (nu si pentru prietenul Dani, care a scoborat cateva zeitati pana a iesit din traficul care e in Oradea pe la 16,30 in fiecare zi), pe parcursul caruia am mers sa ii luam si pe ceilalti doi participanti la excursie, Gelu si Gogu.  Gogu, care lucreaza pe Calea Borsului undeva (asta e pe drumul spre Ungaria, pentru cei care nu stiu Oradea), motiv pentru care cel mai scurt drum spre Sarbi, ca sa nu ne intoarcem vreo 3-4 kilometri, era pe langa groapa de gunoi a acestui superb municipiu. O premiera pentru mine, Dani si Gogu, care nu mai trecusem pe acolo si nici nu cred ca ne mai dorim s-o facem prea curand (trebuie sa recunosc ca idiotul care a deschis geamul am fost eu…).

Sarind peste drum, am ajuns si la stadion – de departe cel mai simpatic mie dintre cele pe care le-am vazut pe la meciuri din astea. Gazonul e el destul de denivelat, lucru care le mai pune mici probleme jucatorilor, dar locul este foarte frumos (intre niste dealuri, cum se vede si din imagini) si exista si o tribuna noua in care sta galeria – de data asta nu la fel de zgomotoasa ca ultima oara, cand dispuneau si de o toba. Lume destul de multa si bine dispusa.

In plus, meci bine peste nivelul obisnuit. S-a alergat mult, ambele echipe s-au miscat destul de bine, dar Kinder a fost clar echipa mai buna si si-a creat mai multe ocazii, chiar daca a avut om eliminat aproape imediat dupa pauza (cam aiurea, sincer sa fiu, asa cum a fost cam tot arbitrajul…). Golul a cazut cand nu mai credeam ca se intampla asta si eram sigur ca se ajunge in prelungiri, pe final. Trebuie sa recunosc ca baietii de la Kinder au facut un meci bun, mult mai bun decat ultimele doua de campionat vazute de mine. Probabil ca in campionat, unde nu prea mai au obiectiv, cam lipseste motivatia, dar de data asta ziceai ca ei erau echipa de liga superioara.  Chiar a fost un meci frumos, iar atmosfera a fost si ea ca de obicei.

Ca arbitrii si-au luat cele mai colorate injuraturi cu putinta (trebuie sa reunosc contributia lui Gogu, care a intrat foarte bine in atmosfera, avand in vedere ca era primul lui meci de genul asta…), si asta e adevarat – oricum, replica mea preferata ramane “ba, vrei sa-ti dau ochelarii mei? ca am senzatia ca nu vezi”. Pe restul nu ar fi politicos sa le reproduc…

Mi-a placut si de un domn care era extrem de binedispus pe la jumatatea meciului cand s-a decis, mai mult sau mai putin impleticit, sa se prezinte. Mai tare a fost ca s-a dus tintit langa un alt spectator, pentru ca a vazut o sticla langa acesta din urma. Ba peste doua minute s-a mai si justificat, in hohotele de ras ale asistentei: “m-am pus langa el ca am vazut busola”…

Ce sa mai zici? Am ras bine, am vazut un meci frumos, ne-am bucurat de calificare. Clar mergem si de miercuri intr-o saptamana, cand Kinder joaca din nou in Cupa, de data asta cu Frontiera Oradea. Mai jos am si ceva poze, facute cu HTC-ul.

Posturi recente

2 Comentarii la “Poveste cu fotbal de judet 3”

  1. DeMaio Says:

    Bai nene, nu se poate, esti criminal cu posturile astea!

  2. Bogdan Says:

    Ma bucur sa fiu apreciat la justa-mi valoare :))) Nu stiu daca sunt criminal, dar cred ca sunt aproape unic cu serialul asta :)))