Updatarea cartii de telefon…

Am noroc. Am crescut cu doua bunici si un bunic, pe care ii am si acum. Sunt cat se poate de recunoscator pentru asta si pentru faptul ca ii am alaturi si acum. Totusi, un lucru ma enerveaza (nu stiu daca e cel mai bun cuvant) – modul in care au momente in care se gandesc la un lucru care pentru cei de varsta mea (sau ca sa nu generalizez, pentru mine) pare ceva extrem de indepartat, daca nu chiar intangibil.

Ma refer, bineinteles, la moarte. Si ajung unde am vrut de la inceput. Una dintre bunicile mele are 81 de ani (ca femeile din familia noastra traiesc peste 90 de obicei nu conteaza…) si mai incepe din cand in cand cu asemenea discutii. Pe mine ma amuza insa seninatatea lor si, cum ma laud cu un umor cam negru, uneori ajung sa ma imprastii de ras din cauza asta.

Zilele astea au fost aici verii mei, care stau la Constanta, respectiv Timisoara si vin rar la Oradea (mai ales varul meu din Constanta) si normal ca am fost la cimitir, “ca asa e frumos”. Ne oprim la un moment dat in dreptul unui mormant (fratele bunicii mele), moment in care apare o doamna, poate cu cativa ani mai tanara ca ea. Dupa ce saluta, respectiva o intreaba pe bunica-mea: “Nu stiti, doamna L. mai traieste?”, la care vine raspunsul “cred ca da, dar n-am vazut-o de multa vreme”. Dupa care se uita pe mormantul sotului doamnei L. amandoua si concluzioneaza “probabil ca da, vad ca nu e scrisa aici”. Atat am putut rezista, dupa care m-am dus mai incolo, din ratiuni evidente – sa pot rade in hohote fara sa se simta ele prost. Cum a facut, de altfel, si varu-meu, ca nu degeaba suntem rude.

Asta mi-a adus aminte de momentul cand aceeasi bunica citea rubrica de decese din ziarul local “Crisana” (oricine va poate spune ca e cea mai uzitata pentru asa ceva), iar reactia mea a fost “ce faci, aduci la zi cartea de telefon?”… La asta a ras si ea.

Posturi recente

3 Comentarii la “Updatarea cartii de telefon…”

  1. C Says:

    Nu m’a atins stirea mortii lui Stefan Iordache pana azi cand l’am auzit la radio intr’o inregistrare audio cu melodia aia cu cobzarul. Abia atunci am avut un moment de – hai sa’i zicem – revelatia, la genul “azi canti, maine iti canta fanfara”. A durat cat am stat la rosul semaforului.
    Apoi mi’a taiat unul calea si am revenit la ale mele zilnice…

    Pe de alta parte, nu’i asa ca cea mai vie pagina din Romania Libera e aia de necroloage? 😉

  2. Bogdan Says:

    Pai eu ce zic? :)) Asa e si aia din Crisana. Mai ales cand vad anunturi din alea in versuri penibile, nu ma pot abtine sa nu ma umfle rasul….

  3. Goofie Says:

    updateing one’s phonebook lends to death a new terror… asta evolutie!!