N-avem!

In tara asta se intampla multe lucruri care imi depasesc puterea de intelegere. Totusi, exista un lucru pe care n-am sa il inteleg vreodata (bine, sunt mai multe, dar asta imi vine mie acum in minte) – de ce oare unele firme nici macar nu se streseaza sa isi vanda marfa (sau, ma rog, angajatii lor)? Bine, o sa mi se spuna ca e vorba aici de training, salarii etc, ca atunci cand ai salariul minim nu-ti pasa daca produsul se vinde sau nu. Mie de motivatiile de mai sus prea putin imi pasa. Imi pasa ca am intrat azi intr-un magazin de gresie, faianta si alte minuni de acest gen, in cautare de niscaiva astfel de produse. Ba chiar mergeam destul de tintit, produsele in cauza fiind alese in mare masura. Totusi, dupa un timp s-au mai gasit alternative. Nimic rau in asta, nu? Ba chiar spune destule lucruri bune despre sortimentul variat de produse pe care il ofera respectivul magazin. Corect? Nu! Si asta pentru ca orice produs expus (si slava Domnului, erau mai mult de o gramada) si de care faceai imprudenta sa intrebi nu exista pe stoc. “N-avem”, “O sa avem pe la mijlocul lui septembrie sau in octombrie”, raspundea vanzatoarea, cu o mutra de “eu ce sa-ti fac daca acum te trezesti” (dupa ce in prealabil dusesi o munca de detectiv sa dai de ea, ca era si ea ocupata – telenovele alea nu se povestesc singure…).

Jos palaria pentru oamenii astia! Este promovare, dar produsul promovat nu este nicaieri pe aproape.

Si chiar azi citeam un text despre cum ar promova neconventional (sau, mai bine spus, nu ar promova) Romania Bogdan Naumovici. Nu ca ar fi musai vreo legatura intre cele de mai sus si asta, dar am momente cand mi se intampla sa cred la fel.

Posturi recente

Comments are closed.