“Bonus for artistic impression”

Acum catva timp mi-am adus aminte de Carmaggeddon. Gamerii cu state mai vechi il tin minte, fara indoiala. Era “porcaria aia de joc”, ar zice unii, cu care eu si alti cativa ca mine ne pierdeam vremea cand eram prin clasa a sasea, in Computer House-ul de pe Iuliu Maniu, care acum nu mai e club de jocuri, ci vinde calculatoare (chiar bune – pana si cel la care sunt acum e luat de acolo…). Si jucam zile intregi jocul asta, care e un carnagiu pe patru roti, in care tot scopul e sa iti faci praf adversarii. Da, poti si sa faci toate checkpoint-urile, dar care e distractia? Are un gameplay de o dinamica pe care eu nu reusesc sa o regasesc in jocurile de acum, cu toata grafica lor sclipitoare si plina de efecte, ceata si naiba mai stie ce.

E o idiotenie in care faci puncte omorand tot ce vezi, dar puteam pierde vremea cu el ore intregi. Ba chiar tin minte cum m-am chinuit sa imi fac loc pe hardul de acasa (la vremea aia), ca sa il instalez. Avea 216 MB (uite ca mai tin minte) si eu aveam un hard Western Digital de 2.1 GB, deci cifra aia era ceva… Dupa aia a aparut Carmaggeddon II si am fost foarte dezamagit. Parca ii lipsea ceva.

Dar sa revin la ce m-a adus aici. Acum ceva timp mi-am adus aminte de jocul asta. Si am zis ca la un moment dat, cand o sa am timp, o sa-l joc iar, sa vad daca e la fel senzatia. Si l-am si dat jos de pe undeva, dar am uitat de el. Uite ca azi mi-am adus aminte si l-am instalat. Culmea, merge. M-am jucat o jumatate de ora si nu pot sa cred. Da, grafica nu arata grozav (ce sa-i faci, rezolutiile au crescut), dar dinamica aia e tot acolo. Chiar daca putea fi ceva mai usor de controlat. Totusi, ma mira de fiecare data cat de repede se incarca. Pe vremea aia asteptam mult si bine pana pornea. Acum imi mai lipseste Duke Nukem si Tomb Raider II si pot sa ma intorc la mintea de la 12 ani.

Posturi recente

1 comentariu la ““Bonus for artistic impression””

  1. feli Says:

    imi aduc aminte ca eu si ioana ne jucam, pe rand, preistoric 2, daca nu ma insel…..si centurion :))
    nu aveam comp pe atunci, dar, dupa ore, mergeam la mama ei la birou … dragute amintiri. 🙂