Joaca de-a “Procesul”

Tin minte ca mi-a placut cartea lui Kafka la momentul cand am citit-o (de destula vreme, daca nu mai tin minte precis chiar toate detaliile). Totusi, imi aduc aminte de ea de cate ori trebuie sa rezolv o problema, oricare ar fi aia, care implica hartii. Si nu numai.

Dar in niciun caz nu ma asteptam sa mi-o reamintesc cand ma duc sa imi fac niste analize cat se poate de simple. Sa incepem insa cu inceputul. Ma doare gatul, dau o fuga pana la medicul de familie, ca doar asa e bine – atatea porcarii am auzit in ultima vreme prin presa, ca ma tem de orice la capitolul sanatate si suflu si-n iaurt…

Doamna doctor, altfel o persoana cat se poate de de treaba, se uita la mine in gat si imi zice sa imi fac un SNF, de siguranta, ca sunt cam rosu pe-acolo. Ma duc, ca doar nu patesc nimic daca imi pierd zece minute din zi. Zis sifacut. Ma pregatesc de plecare, observ ca afara ploua absolut oribil, imi iau pelerina de ploaie si pornesc (respectivul laborator fiind la vreo 15 minute pe jos de casa mea). Ajung acolo, ii spun doamnei de la receptie ce vreau; mi se spune “tot laboratorul e in concediu luna asta. Mergeti pe Mihai Pavel” (vreo patru strazi mai incolo). Altfel, foarte draguta si ea… Ma duc pe Mihai Pavel, ca doar nu patesc nimic pentru inca 10 minute.

Acolo, alta doamna. Draguta si ea. Ii spun ce vreau, mi se spune – “a, dar noi nu facem din astea.”. Zic “Bine, daca nu faceti. Cine face, totusi?” (ma enervasem si eu un pic – 20 de minute de plimbat prin ploaie in rafale pot avea efectul asta; sau asa am auzit). “Pai, mergeti la SANEPID”. Aia e la alte 15 minute de umblat prin ploaie, dar ma gandesc ca daca tot m-am plimbat atata, sa merg dracului si acolo si sa termin. Si ma duc.

Intreb la poarta unde se face blestematul ala de SNF, portarul (de treaba si dragut si el), imi zice “sus, prima pe stanga”. Acolo, o sala de asteptare, doua cabinete si nici dracu’. In afara de un tip, care, ca si mine, astepta. Ies pe usa vecina vreo trei doamne ciripitoare, dar dispar instant. Pentru ca peste vreo 10 minute sa apara cea in cauza. Ma intreaba ce vreau, ii arat biletul de trimitere, la care imi zice “Aaa, da’ la noi se plateste. Mergeti jos, la casierie si platiti 13 lei”.

Ma duc, ca nu mi se intampla nimic. Il intreb iarasi pe portar (de treaba si serviabil, ca prima data) unde e casieria, imi explica, ma duc. Acolo doamna manca. Bat eu in geam, dar dumneaei isi termina linistita imbucatura, se sterge la gura (toate astea dureaza vreo 2 minute) si apoi vine sa vada ce vreau. O inteleg. Pana la urma, nu avea cum sa vorbeasca cu gura plina. Ar fi distrus iremediabil imaginea institutiei, ceea ce nu vrem nici eu nici ea. Si platesc.

Si revin la etaj, la doamna care ma trimisese jos. Care nu e. Dar a aparut inca o tipa la coada, pe care o informez prompt ca are de platit daca vrea analize. Ea decide sa o astepte pe doamna de la cabinet. N-are decat. Mai apar un pusti, o doamna si un tata cu un copil. Lucru normal, cand stai intr-un loc jumatate de ora. Aia nu apare. Eu fotografiez cu mobilul curtea in vreme ploioasa (poza de dedesubt).

Asa-i ce artistica e? Dupa vreo 40 de minute, apare doamna in cauza. Il las pe domnul cu copilul in fata, daca tot s-a bagat. Iese in 5 minute, intru iar, imi ia biletul, imi ia proba si imi zice sa revin luni intre dupa rezultat. Toate astea i-au luat 35 de secunde. Nu poti sa nu le admiri operativitatea…

Posturi recente

2 Comentarii la “Joaca de-a “Procesul””

  1. feli Says:

    =))

    trist pt tine ca subiect in cauza……funny pt mine care citesc.

    cand citesc despre patzanii din astea imi aduc invariabil aminte de ziua ….foarte foarte foaaaarte lunga, in care m-am inscris la facultate.

    pt ca in majoritatea cazurilor lucrurile merg asa cum au mers si pt tine azi, a ajuns sa ma socheze normalitatea, adica situatiile in care totul merge civilizat si rapid. mai rar, dar se intampla ( obtinerea cazierului judiciar, spre exemplu ).

  2. Posta Romana si de ce nu ii voi mai folosi vreodata serviciile | Bogdan Says:

    […] stiu cine mai tine minte postul meu cu “Joaca de-a procesul”, despre modul de a se comporta al unora dintre institutiile publice romanesti, dar uite ca mai am […]